Sfatul peisagistului la Bricostore

Te invităm să te inspiri din stilurile contemporan, zen, clasic, colorful, prezentate în paginile acestui catalog, iar pentru cumpărături de minim 5.000 lei, constând în produse destinate amenajărilor exterioare, te poţi bucura de sfatul peisagistului.*

Ce înseamnă sfatul peisagistului?

Atât servicii de consultanţă, cât şi proiectare avizată în domeniul amenajărilor exterioare. Află tot ce trebuie să ştii pentru a-ţi remodela grădina sau terasa, toate detaliile estetice, compoziţionale şi funcţionale de care trebuie să ţii cont în fiecare proiect de amenajare.

Cum intri în legătură cu peisagistul?

Vino la Biroul de Informaţii din magazinele Bricostore şi vei primi un număr de telefon la care poţi suna pentru a-ţi face o programare.

Peisagistul va veni pentru a analiza grădina şi împreună puteţi găsi o soluţionare adecvată spaţiului şi personalităţii tale.

Dă start planurilor de amenajări!

*Regulamentul promoţiei este disponibil la biroul de informaţii din magazine.

SURSA: Bricostore.ro
Produs disponibil in reteaua Bricostore

Protecţia lemnului utilizat în interiorul construcţiilor pentru amenajări interioare.

Protecţia lemnului utilizat în interiorul construcţiilor pentru amenajări interioare. 

În această categorie intră lemnul folosit la amenajări  interioare: lambriuri, grinzi şi stâlpi aparenţi, scări interioare, parchete, unde practic nu există riscul degradării acestuia de către agenţii  biodistructivi. Se pot semnala însă atacuri ale insectelor xilofage care au existat în lemn înainte de introducere în operă, care nu au fost sesizate la sortarea materialului lemnos. De asemeni atacul de insecte poate veni şi de la alte construcţii vecine. Pentru a preveni aceste atacuri ale insectelor xilofage se recomandă după o atentă selectare a meterialului lemnos protecţia elementelor înainte sau după montaj, cu unul din produsele: Xylotoxin, Rombai G, Rombai D1 şi D2, aplicate prin imersie, pensulare sau pulverizare, după care în mod obligatoriu suprafeţele respective vor fi acoperite cu produse de finisare peliculogene. În cazul în care se impune ca pe lângă protecţia insecticidă elementele menţionate să fie şi termoprotejate, atunci acestea vor fi tratate după cum urmează: http://event.2parale.ro/events/click?ad_type=product_store&aff_code=1c67b4a5c&campaign_unique=91698cac4&unique=28531794c
Varianta I: impregnare prin vid - presiune sau băi calde reci, cu produsul Ignifug Fc, iar după
uscare, finisare cu produse peliculogene. Toate speciile lemnoase se pot trata în acest mod cu excepţia duramenului de stejar şi salcâm care practic sunt neimpregnabile.
Varianta II : aplicabilă numai pentru lambriuri: - tratarea elementelor pe suprafeţe vizibile cu ignifug Fc prin pulverizare s-au pensulare în mai multe reprize: Conform variantei II se pot trata şi elementele din duramen de stejar şi salcâm, precum şi PAL furniruit sau placaj. În final suprafeţele vizibile se vor finisa peliculogen. Protecţia lemnului utilizat în construcţii, cu risc minim de degradare de către ciupercile
xilofage, dar cu risc de atac de insecte xilofage. În această categorie intră în general lemnul utilizat la acoperişuri (căpriori, grinzi, stâlpi, etc), precum panouri pentru duşumele, pereţi interiori etc, unde practic nu există posibilitatea ca lemnul să fie umezit. Protecţia lemnului utilizat în aceste condiţii se poate face în următoarele variante:

Varianta I - protecţie insectofungicidă cu produsul Rombai G, prin imersie pulverizare sau pensulare.
Varianta II - protecţia ignifugă prin impregnare prin băi calde - reci cu produsul ignifug Fc (cu excepţia duramenului de stejar şi salcâm), urmată de al doilea tratament de protecţie insectofungicidă cu unul dintre produsele Rombai G, D1 şi D2, aplicat prin imersie, pulverizare sau pensulare.
Protecţia lemnului utilizat în construcţii, cu risc de degradare de către ciupercile şi insectele xilofage.
Lemnul din acestă categorie, este utilizat îndeosebi în părţile exterioare ale construcţiilor unde lemnul este expus la intemperii dar nu în contact permanent cu umiditatea şi fiind exclus contactul cu solul (rame, traverse, montanţi din lemn rotund sau ecarisat la cabane, case prefabricate şi baracamente, balcoane, scări exteriaore). În aceste cazuri se impune utilizarea numai a produselor de protecţie nelavabile, rezistente la spălare. În aceste condiţii protecţia lemnului se poate face în următoarele variante:
Varianta I - protecţia insectofungicidă cu produsul Rombai G, prin imersie sau vid - presiune, urmată de finisarea cu Rombai D1 şi D2.

SURSA: Institutul National al Lemnului -drd. ing. chim. MARIANA PRUNA

PAL melaminat

Placa din aschii lemnoase avand fetele acoperite cu un finisaj foarte durabil realizat dintr-un film de melamina, folosita in constructia mobilierului expus unei uzuri intense si murdaririi frecvente: mobilier pentru bucatarii, cantine, laboratoare, scoli etc.

-          formate: 2100 x 2800 mm, 1830 x 2440 mm, 1830 x 3660 mm;

-          grosimi: 8 – 16) – 18  – 25 mm;

-          datele tehnice sunt aceleasi ca la PAL brut

-          melamina este produsa in Europa; greutate specifica 70g/mp la decoruri lemn , 80g/mp la decorul alb si 100-120 g/mp la decorurile  uni, fantezi, metal;

-          texturi disponibile: neted, perlat si structura lemn;

Preturi pal melaminat, HDF, PFL , Pal brut  BricoFlor

Şlefuirea grilajelor metalice şi revopsirea acestora

Daţi o nouă strălucire grilajelor metalice ruginite: cu şlefuitorul Delta de la Bosch rezolvaţi rapid şi temeinic problema.

Cine vrea să dea o nouă strălucire grilajelor metalice ruginite, are nevoie de un ajutor de neînlocuit: şlefuitorul Delta de la Bosch.

1 Curăţaţi grilajul şi îndepărtaţi rugina desprinsă cu o perie de sârmă. Desprindeţi rugina persistentă cu şlefuitorul Delta.

2 Acum îndepărtaţi prin şlefuire stratul de lac vechi. Dacă nu ajungeţi în toate colţurile cu cu placa de şlefuire triunghiulară a şlefuitorului Delta, înlocuiţi-o cu lamela de şlefuit plană.

3 Ideală pentru suprafeţele interioare ale ornamentelor circulare este lamela de şlefuit ovală. În rest lucraţi cu foile abrazive de tipul „White Paint“ (mai întâi cu gran. 40, apoi cu gran. 60).

4 După şlefuire aplicaţi mai întâi lac anticoroziv pe grilajul dumneavoastră de metal. Apoi urmează vopsirea finală.

SURSA: BOSCH DO-it
Produs disponibil la :Bricostore Braila

Solutii de montare a glafurilor

Cu rozete in pat de mortar

Fixarea glafului cu rozete (3 buc / metru) in patul de mortar asigura o legatura ferma de durata intre glaf si mortar.

N.B. Rozetele se vor fixa mai intii pe partea inferioara glafului cu suruburile livrate odata cu rozetele.

Cu adezivi poliuretanici

Glaful Helopal se poate lipi cu adeziv poliuretanic.Se aplica pe suprafata pregatita mai multe puncte de poliuretan (la fiecare 15 cm).

Important: Suprafetele pe care se aplica materialul adeziv trebuie sa fie uscate, curate, lipsite de praf si grasimi.

Alte modalitati:

Cu spuma poliueretanica

Atentie: Montajul cu spuma poliuretanica implica precautii speciale la fixarea glafului pina la intarirea spumei!

Important: Fixarea glafului trebuie sa fie facuta astfel incit sa nu existe posibilitatea deformarii acestuia prin actiunea de expandare a spumei. Este indicata folosirea unei scinduri care sa apese uniform pe toata lungimea glafului.

Rosturile de dilatatie (pentru montaje care asambleaza mai multe glafuri)

Montajele care asambleaza mai multe glafuri necesita rosturi de dilatatie si intre glafurile care vin unul in continuarea celuilalt.Rostul va fi umplut cu silicon.

Recomandare: Utilizati spatula pentru aplicarea siliconului.
Important: Latimea rostului 3 mm la fiecare imbinare (la fiecare 1.5 m).

SURSA:Helopal

Fixare glaf in zona tocului de fereastra

Glaful exterior va fi izolat la contactul cu tocul ferestrei cu adeziv siliconic (vezi figura).

Recomandare: Pentru aplicarea corecta si neteda a siliconului folositi o bagheta.

ATENTIE: La ferestrele care nu au prevazuta o fanta pentru scurgerea apei catre exterior in partea frontala a tocului trebuie pastrat un spatiu de minim 5 mm pentru a permite eliminarea apei prin zona inferioara.

SURSA: Helopal.com

Intretinerea glafurilor din marmura compozita

Pentru intretinerea curenta se recomanda folosirea lavetelor din materiale moi neabrazive!

Eventualele urme de adeziv ramase de la folia de protectie se vor indeparta cu acetone / spirt cu ajutorul unor lavete moi.

Se recomanda folosirea protectiilor din pluta pentru ghivecele cu flori astfel incit sa se evite zgirierea materialului prin manipularea acestora.
Retusarea zgirieturilor aparute pe suprafata lucioasa este posibila prin folosirea solutiilor de polisare dupa ce in prealabil s-a slefuit usor suprafata cu smirghel cu o granulatie 600 - 1000.

SURSA:HELOPAL
Produse disponibile in Bricostore Braila

REDUCEREA UMIDITĂŢII ŞI A FENOMENULUI DE CONDENS

ELIMINAREA CONSECINŢELOR FENOMENULUI DE CONDENS DE PE SUPRAFAŢA GEAMULUI.

    În primul rând trebuie eliminate cauzele. Suprafeţele deteriorate ale stratului de lac trebuie şlefuite cu hârtie abrazivă până se ajunge la stratul de lemn, apoi se aplică un nou strat de lac acrilic (ce poate fi diluat cu apă). Materialul lemnos folosit la fabricarea ferestrelor FAKRO este tratat împotriva ciupercilor şi mucegaiului, este impregnat în vid cu soluţie antifungicidă, ceea ce inseamnă că se poate deteriora doar stratul de lac.

SFATURI PRACTICE PRIVIND REDUCEREA UMIDITĂŢII ŞI A FENOMENULUI DE CONDENS

   Pentru a reduce fenomenul de condens, cel mai important lucru este ventilarea corectă a încăperii. În locuinţele din mansardă, curenţii de aer puşi în mişcare datorită gravitaţiei, nu circulă cu intensitatea necesară. Starea aceasta se poate ameliora prin montarea unui ventilator în sistemul de ventilare, care va accelera schimbarea aerului din încăpere mai ales atunci când şi umiditatea este ridicată. Pentru o bună funcţionare a ventilaţiei trebuie să se asigure posibilitatea întăririi aerului curat prin deschiderea ferestrei sau a clapetei de ventilaţie.
    Condensarea pe geam poate fi limitată prin montarea corectă de radiatoare (direct sub fereastră, executate de căptuşeala interioară sub fereastră vertical. Circulaţia corectă a aerului împrejurul ferestrei va limita condensarea pe geam.

    Se poate limita apariţia fenomenului de condens pe suprafaţa geamului prin montarea corectă a căptuşelii (astfel incât partea inferioară a acesteia să formze un plan vertical sub fereastră, şi montarea unui calorifer sub fereastră. Circulaţia aerului în aceste condiţii reduce formarea apei de condens pe suprafaţa geamului. 

Datorită acestui fapt, suprafaţa lemnului în cazul deteriorării stratului de lac nu va fi afectată.
0 eventuală înnegrire poate fi datorată murdăririi suprafeţei. În spaţiile cu umiditate ridicată se recomandă lăcuirea periodică a materialului lemnos.
În speranţa că sfaturile noastre vă vor fi de folos vă dorim ca utilizarea ferestrelor de mansardă să contribuie la creşterea condiţiilor de confort în locuinţa dumneavoastră.

 

SURSA: kronlux.ro

CONSECINŢELE UMIDITĂŢII EXCESIVE

 

  În locuinţele cu umiditate ridicată fenomenul de condens duce în final la deteriorarea clădirii. De la prima vedere putem observa următoarele aspecte:
- cadrul ferestrelor este umed şi decolorat,
- apar dificultăţi la închiderea uşilor
  mobilierului,
- cade vopseaua de pe suprafeţele vopsite, se
  dezlipeşte tapetul de pe perete,
- pete galbene sau de culoare inchisă pe
  perete, mai ales în colţuri şi în spatele
  mobilei,
- miros greu în încăpere. 

 

Umiditatea ridicată facilitează apariţia igrasiei, ceea ce deteriorează structura locuintei şi sănătatea locuitorilor.
Climatul umed din incăpere creează un ambient neplăcut şi provoac boli reumatice.
   În situaţia în care dorim să avem un pervaz sub fereastră este necesar să se ţină cont de circuitul natural al aerului cald.
Se recomandă să se lase o asemenea distanţă între perete şi scândura folosită la constructia pervazului incât aceasta să permită circulaţia aerului cald spre suprafaţa geamului. Este mult mai importantacest lucru dacă dorim să ţinem flori pe pervazul de la geam.

SURSA:Kronlux.ro

Reducerea fenomenului de condens

I. DE UNDE PROVINE UMIDITATEA DIN LOCUINŢĂ
  Vaporii sunt un produs al vieţii de zi cu zi, spre exemplu: în cazul unei familii cu trei membri, prin transpiraţie şi respiraţie se elimină zilnic o cantitate de aproximativ 10L de apă. Vaporii se formează în atmosferă din incăpere şi în timp ce gătim, facem baie, spălăm vase, stropim florile si spălăm sau călcăm rufele. Aceşti vapori trebuie eliminaţi din incăpere prin sistemul de ventilare existent în încăpere, deobicei în baie sau bucătărie. Pătrunderea aerului curat în locuinţă se face prin neetanşeităţile existente, prin deschiderea ferestrei sau prin sisterne de ventilare montate special în ferestre sau pereţi.

În situaţiile în care se formează o cantitate mai mare de vapori înlocuintă, ex.: în timp ce gătim, sau când întreaga familie este acasă, se recomandă ventilarea încăperii cu geamul uşor întredeschis. Pătrunderea aerului curat în încăpere se poate face şi prin deschiderea largă a ferestrei timp de 5 minute. Deosebit de importantă este aerisirea frecventă, în cazul locuinţelor nou construite, pentru că în urma procesului de construcţie (din pereţi, tencuială, materialul folosit la zugrăvire ş.m.d.p.) se elimină o mare cantitate de vapori.

 

CE SPUN EXPERŢII

   În funcţie de temperatura pe care o are, aerul poate conţine o anumită cantitate de apă sub formă de vapori. Cantitatea de umiditate din aer scade o dată cu scăderea temperaturii. De exemplu: 1m² de aer la temperatura de 20°C poate conţine 17,3g apă, sub formă de vapori, în timp ce 1m² de aer la temperatura de 5°C poate conţine doar 5,3g apă. Acest lucru inseamnă că atunci când aerul se răceşte, scade şi conţinutul de apă care se depune sub formă de condens pe suprafeţele mai reci din locuinţă cum ar fi suprafaţa geamului. În urma aerisirii, prin incălzirea aerului ce pătrunde în încăpere, creşte şi capacitatea de absoarbţie a umidităţii.
   Fenomenul de condens se formează în spaţiile în care aerul umed este în contact cu suprafeţele reci. Acest fenomen poate fi observat, sub formă de rouă în urma răcirii aerului în cursul nopţii, în zilele ploioase pe parbrizul autoturismelor sau atunci când intrăm într-o încăpere încălzită şi ni se aburesc ochelarii.
  În cazul ferestrelor de mansardă datorită poziţiei şi rolului pe care îl au acestea, sunt supuse apariţiei fenomenului de condens. Acest lucru inseamnă că umiditatea aerului din încăpere este ridicată. Condiţiile de apariţie a fenomenului de condens pe suprafaţa geamului:

  Exemplu: în cazul geamurilor termoizolante obişnuite fenomenul de condens apare la o temperatură exterioară de -7°C, dacă umiditatea aerului din interior depăşeşte valoarea de 60%. Se observă faptul că în afara temperaturii exterioare şi caracteristicilor termoizolante a geamului, fenomenul de condens este influenţat şi de temperatura interioară, dar în primul rând de umiditatea aerului. Umiditatea recomandată într-o locuinţă este de 40-50%. Dacă umiditatea este mai ridicată are un efect dăunător nu doar asupra interiorului corpului clădirii, ci şi asupra sănătăţii.

   În scopul obţinerii unui climat optim, trebuie să se asigure schimbarea aerului într-o încăpere. Conform normelor în vigoare, ventilarea trebuie să fie de cel puţin 20 m²aer/h pentru o persoană.

 

SURSA:Kronlux.ro

Întreţinerea periodică e ferestrelor

	Sistemul de articulare permite rotirea ferestrei cu 180°, ceea ce uşurează curăţirea geamului. Sistemul de blocare montat în partea superioară, permite fixarea ferestrei deschise în diferite poziţii, ceea ce permite aerisirea sau curăţirea geamului în siguranţă. Deasemenea uşurează montarea şi demontarea cadrului mobil al ferestrei.		Este necesară gresarea balamalelor o dată la doi, trei ani.
	Mecanismul de închidere este astfel conceput încât să permită fixarea ferestrei în 3 poziţii care să permită şi aerisirea încăperii. În baie şi bucătărie se recomandă aerisirea cu geamul  în poziţia întredeschis.		Ferestrele sunt tratate cu două straturi de lac acrilic "ecologic. Se recomandă lăcuirea periodică a ramelor, la intervale de 2-5 ani, în funcţie de gradul de uzură al stratului de lac.
	În încăperile în care sistemul de aerisire controlată cu geamul închis prin intermediul clapetei de ventilaţie nu este suficient, nu utilizaţi pe timp de iarnă nici aerisirea prin metode întredeschis 1 şi , ci aerisiţi încăperea cu geamul deschis. Ferestrele FTP sunt dotate cu un sistem de aerisire  care a fost astfel conceput încât să permită o aerisire controlată cu geamul deschis.		Pentru a elimina fenomenul de condens pe timp de iarnă, este necesar: 1. Să de realizeze corect izolarea termică şi plasarea unui calorifer sub fereastră.
	Mecanismul de blocare montat în partea superioară  perminte fixarea ferestrei în poziţia întredeschis.		2. Aersirea încăperii să se facă în mod regulat.
	Pentru a permite scurgerea apei de ploaie în condiţii optime, se recomandă îndepărtarea frunzelor şi curăţirea ramei de etanşare în fiecare an.		3. Să ne îngijim de aerisirea frecventă a încăperii.

SURSA: Kronlux.ro

Etape in montarea lambriurilor din PVC

Cele 6 etape descrise mai jos va pot ghida in amenajarea locuintei dumneavoastra.

1. Fixarea sipcilor pe perete
Se monteaza sipcile de lemn (2-3cm latime) paralele cu podeaua, la o distanta de 35-50cm intre ele. Folositi nivela cu bula pentru a obtine o montare dreapta a sipcilor.

2. Prinderea sipcilor in jurul usilor si geamurilor
Daca aveti geamuri sau usi pe peretele respectiv, construiti un chenar in jurul acestora pentru a putea fixa usor capetele sau marginile lambriurilor.

3. Asezarea placilor de polistiren
Recomandam umplerea spatiilor dintre sipci cu polistiren. Placile de polistiren au 50cm latime si se vor potrivi usor in spatiile respective. Veti obtine un plus de izolare fonica si termica.

4. Montarea lambriurilor
Incepeti montarea primei placi de lambriu pornind dintr-o margine a peretelui si verificati verticalitatea cu nivela. Masurati si taiati cu cutterul lambriurile care se monteaza la marginea geamurilor sau a peretelui. Placile se fixeaza cu suruburi autoforante.

5. Fixarea prizelor si intrerupatoarelor
Marcati pe placi locul unde se afla prize sau intrerupatoare. Gauriti apoi folosind o freza rotunda de dimensiunea potrivita. Introduceti dozele si montati intrerupatoarele si prizele.

6. Montarea accesoriilor pentru lambriuri
La imbinarea lambriurilor pe colt se folosesc coltarele speciale pentru colturi interioare sau exterioare. Acestea se fixeaza cu adeziv. Se mai pot monta elemnte PVC tip ’U’ la imbinarea cu tavanul sau cu podeaua. 

Sursa: www.bricostore.ro

CALATHEA

Genul Calathea cuprinde aproximativ 300 de specii. Ele sunt permanent verzi, plante perene a caror origine se trage din zonele subtropicale ale Americii de Sud.

Caracteristic plantei sunt frunzele ovale, care prezinta pe fata superioara desene in nuante diferite de verde pana la galben, iar pe fata inferioara aceste culori capata tente purpurii. Daca ar fi facuta o comparat ie, frunzele Calatheei pot fi asemuite cu penele de paun, datorita contrastului cromatic si al distributiei desenelor. Tocmai de aceea planta este foarte apreciata.

Genul Calathea avand circa 300 de specii, bineinteles ca si varietatile adaptate pentru interioare sunt foarte multe si se deosebesc in principal prin coloritul special al frunzelor.

Calathea zebrina (foto) se recunoaste prin desenele in tonuri diferite de verde, dungile fiind mai pronuntate, de nuanta inchisa, si pornesc de la nervura centrala intr-o directie aproape orizontala.
Alte varietati foarte apreciate sunt ale speciei Calathea makoyana. Acestea se disting prin frunzele ovale lungi, care ating chiar si 15 cm lungime, si care sunt purtate de pedunculi lungi si subtiri, care se ramifica de la tulpinile principale. Fata superioara a frunzelor este verde-argintie, cu pete ovale de verde inchis, situate de-a lungul nervurilor.
Familia: Marantacee
Aspect: Este o planta care la maturitate arata ca un arbust. Poate atinge inaltimea de un metru, iar in diametru ajunge la 40-50 cm.
Amplasare: Calathea se dezvolta bine intr-un ambient umed, la umbra sau in zone cu lumina filtrata, si la temperaturi nu mai mici de 18 grade Celsius. Din acest considerent, se preteaza in camere sau in spatii cu situare nordica, bine incalzite si aerisite.
Ingrijire: Din aprilie pana in septembrie, planta trebuie udata zilnic abundent. Se recomanda stropirea ei cu apa folosind un pulverizator. In aceeasi perioada, se recomanda administrarea de ingrasaminte lichide la fiecare 2-3 zile. Chiar si in anotimpurile reci, umbra si umiditatea sunt esentiale, dar planta nu trebuie udata des, ci numai cat sa se mentina pamantul umed.
Reproducerea se face prin divizarea plantei care a crescut suficient. Operatiunea se face in aprilie, cand se transfera rizomii in acelasi tip de pamant (compost) in care s-a dezvoltat si planta "mama". Semnul ca planta poate fi divizata sunt radacinile, care la maturitate ocupa intregul spatiu din ghiveci.
Precautii: Tragandu-si originea din regiunile subtropicale, este firesc ca aceasta planta sa pretinda un mediu umed si lumina filtrata. Cand frunzele ei devin palide sau prezinta "arsuri" este semnul unei expuneri directe prea indelungate la soare si necesita reasezarea in alta parte. Daca frunzele capata culoare bruna si marginile lor se rasucesc in forma de cornet inseamna ca aerul este prea uscat. In acest caz trebuie sa le pulverizati frunzele cu apa si sa puneti ghiveciul pe o tava cu pietris marunt, udat din abundenta. Parazitul cel mai periculos pentru aceasta planta este paianjenul rosu, care provoaca infestarea fetei inferioare (purpurii) a frunzelor. Se combate cu produse acaricide specifice.

GERBERA

Originara din Africa de Sud, America de Sud si Asia, Gerbera poarta numele unor botanisti germani. Ea a ajuns in Europa la 1900 si s-a impus in sortimentul floricol 60 de ani mai tarziu. Gerbera este o planta tufoasa, cu tulpina rizomatoasa si frunze adanc crestate, iar florile sale pot fi simple, asemanatoare celor de margareta, sau duble. La unele varietati florile pot avea si 20 cm in diametru. Radacinile sunt profunde, asa incat nu este neobisnuit ca ele sa ajunga chiar si la 80 cm adancime. Semintele sunt gazduite intr-o achena1 si au vitalitate slaba. Din acest motiv, indata ce sunt recoltate ele sunt si plantate. Florile pot fi albe, roz, galbene, portocalii, rosii, grena si de obicei au mijlocul mai intens colorat. Cele mai multe flori apar in intervalul aprilie-iunie si in al doilea an de vegetatie.
Ingrijire
Lumina este in cazul acestei plante factorul care genereaza inflorirea. Totusi, in zilele insorite de vara planta se umbreste macar partial. Iarna temperatura optima este de 13-15 grade C. In cazul in care temperatura coboara pana la 8 grade este de asteptat ca florile sa fie afectate. Caldura este necesara mai ales la nivelul radacinilor. Vara se recomanda 18-20 grade C, iar spatiile care gazduiesc plantele trebuie sa fie bine aerisite. Solul potrivit pentru Gerbera contine pamant de telina, mranita, turba si nisip. Udarea se face moderat pentru ca planta nu suporta prea multa umezeala in substrat. Valorile umiditatii relative (in aer 75%, in substrat 60%) trebuie supravegheate cu atentie.
Primavara si toamna, cand este perioada de maxima vegetatie, se aplica ingrasaminte de 2-3 ori pe luna. Dar cu grija pentru ca prea mult azot va duce la cresterea frunzelor in detrimentul infloririi si va sensibiliza planta la boli. Excesul de fosfor si calciu produce carenta de fier si cloroza. Insuficienta calciului deformeaza frunzele si florile, iar mugurii mor. Ingrasamintele cu reactie acida sunt cele mai potrivite pentru cultura Gerberei. Dupa parerea specialistilor, cel mai potrivit raport NPK este 2-0.8-1.5, iar pH-ul solului sa fie usor acid (5-6.5).
Inmultire
Planta se inmulteste prin seminte, diviziunea tufei si prin butasi. Se mai produc plante si "in vitro". Butasii trebuie sa contina o portiune de rizom si sa fie pudrati cu substante rizogene (ex. Radistim). Ei se inradacineaza intr-un amestec de nisip si turba. Temperatura minima la inradacinare este de 24 grade C si umiditate relativa 90%.
Sfat
Cand plantati Gerbera aveti grija ca solul sa contina pamant de telina, mranita, turba si nisip. Asigurati-i multa lumina, pentru ca aceasta este factorul care genereaza inflorirea. Atentie cand o udati pentru ca planta nu suporta prea multa umezeala in substrat, si planta este expusa din acest motiv unor boli care o pot distruge.
Atentie la udare
Udarea nepotrivita poate produce boli care distrug planta. Dezechilibrul elementelor din sol produce pierderea frunzelor, deformarea florilor si vestejirea mugurilor. Planta este atacata de paianjenul rosu, tripsi, musculita alba si cea miniera. Aceasta din urma ataca vara cand este foarte cald si poate sa faca ravagii. Afidele apar si ele din cand in cand. Desi sunt multe boli si daunatori in cazul Gerberei, exista substante in comert care sa va ajute sa le combateti cu succes.

Orhideea Phalenopsis

Usor de cultivat in conditii de apartament, cu delicatele sale flori in forma de fluture, Phalenopsis este, cu siguranta, o orhidee care, oriunde ar fi amplasata in locuinta, va capta atentia oaspetilor prin frumusetea sa rafinata.

Aceasta orhidee de apartament este originara din Indonezia. Numita si Orhideea-fluture (datorita florilor sale ce amintesc de forma fluturilor), Phalenopsis este, fara indoiala, cea mai facila si cea mai florifera (infloreste cel putin 6 luni pe an) dintre toate orhideele. Este recomandata in mod special pentru incepatorii care doresc sa creasca orhidee in locuintele lor.

Lumina
Situata chiar la fereastra, protejata de perdea, Phalenopsis infloreste foarte frumos pe parcursul mai multor luni.

Temperatura
Phalenopsis apreciaza temperatura apartamentelor noastre. Ea traieste bucuroasa intr-o bucatarie, chiar in apropierea aragazului, unde se produce mult abur, deoarece este o mare iubitoare de umiditate atmosferica. Temperatura influenteaza talia si numarul de pete de pe flori; cu cat este mai cald, cu atat vor exista mai multe pete, dar mai mici, pe cand la scaderea temperaturii petele vor fi mai mari, dar mai putin numeroase. In cursul iernii, mentinerea unei temperaturi de 17-18sC si udarea la intervale mai mari de timp le permit plantelor sa intre intr-o perioada de relativ repaus, dupa care, la venirea primaverii, urmeaza o spectaculoasa reinflorire.

Udare
Pentru a reusi pastrarea unei orhidee de apartament intr-un spatiu cu o umiditate atmosferica relativ mica (de exemplu, in locuinte), se poate aseza ghiveciul pe un pat de pietris sau de argila. Ghivecele nu trebuie sa intre in contact cu apa din recipient.

Substrat de cultura
In mod curent, substratul de cultura contine una sau mai multe din urmatoarele ingrediente, in diferite proportii: bucati mici de scoarta de rasinoase, perlit, turba grosiera de muschi, nisip, spartura de roci vulcanice, pamant de frunze de stejar, dolomit, ca solutie-tampon pentru aciditatea amestecului, si ingrasaminte.

Fertilizare
Se fertilizeaza bilunar in perioada de inflorire.

CODIAEUM (Croton)

Cunoscut si sub numele de Croton, Codiaeum este un gen ce cuprinde plante tropicale cu aspect diferit, in functie de specie, care au in comun o cromatica decorativa a frunzisului, ce va rasplati pe deplin eforturile presupuse de dificila lor cultivare.

Familia: Euforbiacee
Aspect: Arbust de pana la un metru inaltime, cu frunze mari, cu diferite forme in functie de specie, cu nervuri intens colorate, cu flori mici, galbene, in forma de stea, ce infloresc vara.
Expunere: La lumina, dar nu direct in soare, care-i poate arde frunzele, are nevoie de caldura constanta si de spatii aerisite, dar fara curenti de aer.
Specii si varietati
Originar din padurile tropicale ale Malaeziei si ale insulelor din Pacific, genul Codiaeum se remarca printr-o larga gama de culori, nuante si forme ale frunzelor. Iata si cateva exemple.
Codiaeum aucubaefolium este o planta usor de cultivat, cu frunze lucioase, de un verde stralucitor, patate neuniform cu galben. Codiaeum bogoriense are frunze ovale, verde inchis, cu motive galbene. Codiaeum spirale se dezvolta ca o tufa compacta cu frunze inguste, cu nervuri ce variaza de la galben la rosu. Codiaeum warrenii creste mai mare decat celelalte specii, ca un copac, avand frunzele tinere verzi cu nervuri galbui, lungi si inguste, iar frunzele adulte de un verde inchis, cu nervuri rosiatice.
Codiaeum variegatum este o specie cu multe varietati, din care voi cita numai: "Disraeli", cu frunze lanceolate, verzi cu pete galbene si fata inferioara caramizie, "Reidii", cu frunze lungi, usor ondulate, verzi, cu zone in nuante de roz si rosu si nervuri galbene sau rosii, si "Black Prince", cu frunze mari, ovale, de un verde inchis, patate cu galben, portocaliu si stacojiu.
Reproducere
Daca planta ramane fara frunze la baza, se poate face un marcotaj, iar cand apar radacinile, partea superioara a tulpinii se planteaza intr-un ghiveci separat. Taiata adecvat, ea va produce lastari laterali noi.
Codiaeum se inmulteste si prin butasi sau seminte. Butasii, lungi de 7-10 cm, se preleva primavara din ramurile mai groase, cu doua perechi de frunze si un lastar. Taietura se introduce intr-o pulbere rizogena, dupa care butasii se planteaza intr-un amestec de compost fertil si nisip in parti egale. Se uda si se tin la umbra, la o temperatura de aproximativ 24° C, pana apar radacinile. Semintele se sadesc in acelasi tip de compost ca butasii, in perioada ianuarie-februarie, iar dupa incoltire li se asigura o temperatura de 21° C si un ambient aerisit.
Ingrijire
Daca radacinile au ocupat complet ghiveciul, planta va fi transvazata in luna februarie, iar daca este saraca in frunze si neuniforma, in martie se taie cu grija din ramuri, presarandu-se pe taieturi pulbere de sulf sau carbune, pentru cicatrizare.
In perioada martie-octombrie, trebuie sa i se asigure plantei un loc aerisit si luminos, fara expunere directa la soare, si o temperatura de 18° C. Ea trebuie udata regulat si stropita dimineata. O data la 10-15 zile, in apa se va adauga un ingrasamant lichid, doza reducandu-se treptat in octombrie si fiind complet eliminata iarna. Este important ca in acest anotimp temperatura sa nu scada sub 15° C, iar udarea sa se faca mai rar. Frigul duce la putrezirea radacinilor, de aceea e bine ca planta sa stea intr-un loc luminos, calduros si aerisit, dar fara curenti de aer.

SURSA:

FICUS BENJAMINA - Ficusul impletit

FICUS BENJAMINA
Ficusul impletit



Genul Ficus cuprinde peste 500 de specii cu o multitudine de varietati si cultivaruri. Intalnim de la forme taratoare pana la arbusti, uneori de talii impresionante (2m). Originar din regiunile tropicale si subtropicale, se adapteaza foarte bine la conditiile de apartament, fiind o planta frecvent cultivata pentru aspectul elegant al frunzelor si portul plantei extrem de diversificat.
Intreaga planta contine un latex (seva) iritant pentru piele si ochi. Pentru genul arbustiv replantarea se face periodic in vase cu 2-3 cm mai mari pana ce planta atinge varsta de 2 ani, dupa care se opreste replantarea si se trece la inlocuirea periodica a pamantului de la suprafata.

Ficus benjamina face parte din familia Moraceae fiind o planta decorativa datorita frunzelor sale ovale usor ascutite, lungi de 10-15 cm, cu colorit de la verde inchis pana la diferite combinatii de verde cu galben, cu alb, vernil, in functie de varietate. Frunzele pot avea marginile drepte sau pot fi usor ondulate, in functie de varietate. Planta adulta produce flori si bace rosii.

Amplasare
Planta trebuie ferita de curenti de aer. Este bine sa nu fie expusa in plin soare, suportand foarte bine semiumbrirea, cu exceptia varietatilor cu frunze deschise la culoare, care au nevoie de ceva mai multa lumina.

Inmultirea
Pentru reproducere se folosesc butasi de 10-15 cm prelevati din varfurile ramurilor (un lastar cu cel putin o frunza adevarata), recoltati primavara, care sunt lasati 24 de ore pentru a se cicatriza rana, apoi sunt pusi la inradacinat in ghivece mici intr-un amestec de turba si nisip, in parti egale, sau compost mixt timp de doua luni, la 21 de grade Celsius, in zone umbrite si udati frecvent.
Ficusii impletiti pot avea diverse inaltimi, de la 0,5 m pana la 2,5 m si au un aspect elegant de copacel, cu coroana globuloasa sau usor pendula. Varietatea Hawaii are frunzele impodobite cu dungi si margini albe. Ca majoritatea ficusilor, este usor de intretinut in conditii de apartament, insa in lunile de vara trebuie udat in functie de ambient.

Ingrijire
La udare, pamantul sau compostul trebuie mentinut usor umed, insa, intre doua udari, trebuie lasat sa se usuce la suprafata.
Atentie! Lipsa apei provoaca ingalbenirea si caderea frunzelor, iar excesul de apa duce la vestejirea, schimbarea culorii sau caderea frunzelor si putrezirea radacinilor.
Daca aerul din incapere este foarte uscat sau exista aparate de ventilatie, este bine ca planta sa fie pulverizata cu apa la temperatura camerei, de preferat zilnic.
Pe perioada de crestere este necesar sa i se administreze solutii nutritive bogate in azot, pentru stimularea infrunzirii. Si pentru plantele adulte, de talii mari, care nu se mai pot replanta, trebuie sa se aduca un supliment nutritiv.
Este important sa se evite temperaturile sub 150C, pentru a impiedica debilizarea plantei.

SURSA:

Oxalis

Oxalis

Datorita frumusetii culorii frunzelor sale, Oxalis este o planta extrem de interesanta si plina de farmec. Este o planta pe care o simti cum traieste deoarece seara isi aduna frunzele, iar dimineata si le desface, emanand parca viata si optimism de care avem atata nevoie. Ca sa creasca frumos Oxalis trebuie stropita frecvent cu apa calduta si curata, ca sa nu i se pateze frunzele. Trebuie asezata la geam, ea are nevoie de lumina puternica, pamantul trebuie sa fie in permanenta umed, evitand totusi stagnarea apei in vas. O data pe luna se pune ingrasamant pentru a creste mare si frumoasa. Ca sa nu fie atacata de boli, frunzele se vor stropi o data pe luna cu solutie de Decis 1%.
Este o planta sensibila care se poate imbolnavi daca nu avem grija. Iata unele din aceste cauze: lipsa luminii determina decolorarea frunzelor si alungirea tijelor plantei, ea devenind fragila si rupandu-se usor; uscarea pamantului din ghiveci duce la aplecarea frunzelor si chiar la moartea plantei; divizarea tufei, pentru inmultire, e suportata destul de greu, aproape intotdeauna disparand toate frunzele, dar se va continua udarea pamantului si planta va rasari din nou.

Kalanchoe

De o rara diversitate a speciilor si usor de cultivat, genul Kalanchoe va va fermeca desigur cu frumusetea florilor sale viu colorate. Desi, in mod natural, aceste plante infloresc primavara, ele pot fi "convinse" sa o faca si in preajma Craciunului…

Familia: Crassulacee



Aspect: de tufa, majoritatea speciilor fiind plante suculente, cu frunze carnoase, avand diverse desene in culori contrastante, in vreme ce florile pot varia de la roz sau rosu, la portocaliu si galben


Perioada de inflorire: iarna-primavara


Expunere: la lumina indirecta


Un gen ce cuprinde aproximativ 130 de specii, foarte apreciate pentru frunzele lor decorative si pentru gratioasele lor flori in culori joviale, Kalanchoe se adapteaza foarte bine la cultivarea in apartament, fiind putin pretentioase. Desi adesea sunt tratate drept plante anuale, multe dintre ele infloresc an de an, in primavara.


Iata numai cateva dintre numeroasele specii, pe cele mai reprezentative. Originara din Madagascar, Kalanchoe Beharensis poate atinge 90 cm, dar, daca ii scuturati ramurile si tulpinile, o puteti face sa ramana mai mica. Frunzele sale sunt ample, triunghiulare si lobate, acoperite de puf galbencenus iu si lungi de 10-20 cm. Rareori infloreste in casa. Kalanchoe blossfeldiana prezinta frunze suculente, cu margini zimtate si colorate in verde inchis, uneori cu nuante rosiatice. Inalta de pana la 1,30 m, Kalanchoe Daigremontiana are flori rosii-purpurii, iar pe marginile florilor se formeaza noi plantute. Adecvata cultivarii in cosulete suspendate, datorita tulpinilor subtiri, "cazatoare" si inflorescentelor arcuite, Kalanchoe Pumila are frunze cenusii, acoperite cu un strat alb ceros si flori roz-violet, reunite in corimbi mici.



Inmultirea

Cele mai multe specii se inmultesc prin butasi. Lungi de 8-10 cm, acestia se obtin din extremitatile tulpinilor si, dupa taiere, se lasa doua zile sa se zvante. Se presara apoi pulbere de hormoni rizogeni pe suprafata taieturii si se planteaza in pamant pentru cactusi, amestecat cu putin nisip grosier. Odata plantati, butasii se vor tine la 21°C si la lumina indirecta pana la inradacinare, dupa care pot fi tratati ca plantele adulte. Unele specii, de exemplu Kalanchoe Daigremontiana, dezvolta pe marginile frunzelor propagule, care, desprinse cu grija, pot fi sadite in pamant pentru cactusi, dand nastere unor noi plante.



Ingrijirea

Indata ce florile se ofilesc, pedunculii acestora trebuie taiati deasupra primei perechi de frunze, dupa aceasta operatiune planta putand fi transvazata. Primavara si vara, Kalanchoe necesita udari abundente, cu conditia de a lasa insa pamantul sa se zvante intre ele. La fiecare patru saptamani se va adauga in apa un ingrasamant lichid. Plantele vor fi mentinute in plina lumina, la temperatura camerei, dar nu direct sub razele soarelui. Toamna si iarna, cantitatea de apa trebuie redusa, lasand pamantul doar usor umed. Ingrasamintele se vor administra la doua saptamani, iar temperatura nu trebuie sa coboare sub 10°C.

Sfaturi practice ferestre - Condensul - Solutii

Formarea condensului pe partea inferioara a geamului are loc in urmatoarele situatii:

- existenta surselor generatoare de vapori: activitati casnice, baie, bucatarie etc (intr-o incinta standard, cu patru persoane, aerul este alimentat cu o cantitate de vapori de pana la 3litri/zi);

- prepararea zilnica a hranei (utilizarea aragazului) genereaza o cantitate de abur de pana la 2litri/zi);

- eliminarea prin respiratie a unei cantitati suplimentare de vapori determina o crestere a umiditatii, ce are ca rezultat formarea de condens, mai ales in timpul sezonului rece. Intr-un spatiu standard, vaporii rezultati prin respiratie alimenteaza zilnic aerul din interior cu 1-2 litri de apa;

- prezenta plantelor naturale, amplasarea necorespunzatoare a surselor de incalzire si a glafurilor, obturarea circulatiei aerului prin draperii sau jaluzele reprezinta alti factori care contribuie la aparitia condensului. Trebuie retinut ca in cazul unei tamplarii cu un coeficient de transmisie termic foarte bun, de exemplu 1,3 - 1,4W/mpK (in cazul folosirii unui geam low-e) condensul se produce mai greu si necesarul de ventilatie este mai redus comparativ cu o tamplarie al carei coeficient este mai mare sau egal cu 2.8W/mpK (in cazul folosirii unui geam clar).

SURSA:Farest.ro

Sfaturi pentru achizitionarea ferestrelor din PVC

1. Evaluati ofertele mai multor firme pentru a hotari care este cea mai avantajoasa din punct de vedere al raportului calitate-pret.

Nu intotdeauna ceea ce este ieftin este si bun! Ferestrele ieftine pot ascunde lucruri care vor face ca mai devreme sau mai tarziu sa duca la neindeplinirea atributiilor pentru care ati cumparat respectivele ferestre. Eventual cereti referinte de la alti clienti ai firmei respective;

2. Asigurati-va ca NU achizitionati ferestre second-hand care sunt net inferioare calitativ celor noi;

3. Alegeti una din firmele membre ale ANPFR (Asociatia Nationala a producatorului de ferestre, usi, fatade si geam termoizolator din Romania), organizatie care cuprinde si coordoneaza activitatea firmelor din domeniu si ale carei criterii de calitate si performanta trebuiesc respectate de toti membri;

4. Verificati daca firma aleasa de dumneavoastra. detine certicat ISO 9001.

5. Verificati daca firma aleasa de dumneavoastra. detine Agrement Tehnic pentru produsele pe care vi le furnizeaza;

6. Tineti cont de faptul ca ferestrele cu geam termopan realizate din profile fabricate intr-o tara mediteraneana, au caracteristici tehnice potrivite climei mediteraneene;

7. Asigurati-va ca beneficiati de garantie si solicitati instructiunile de utilizare si de intretinere a tamplariei PVC;

8. Cereti informatii despre condens - o problema de actualitate, astfel incat dumneavoastra. sa cunoasteti atat calitatile tamplariei PVC, precum si obligatiile producatorilor si utilizatorilor pentru evitarea aparitiei fenomenului de condens.

SURSA: Farest.ro

Sfaturi practice ferestre - Revizii periodice

Ansamblul dumneavoastra de tamplarie are o durata medie de viata de circa 25 de ani.

Pentru a beneficia de o functionare corespunzatoare in acest interval de timp, ferestrele dumneavoastra trebuie intretinute periodic (maxim 1 an).

Astfel, garniturile trebuie unse cu uleiuri speciale. In caz contrar, cauciucul va imbatrani prematur, va capata rigiditate si nu va mai etansa corespunzator, lasand atat apa cat si curentii de aer sa patrunda in incapere.

Feroneria trebuie gresata periodic, pentru a evita griparea. Praful si mizeria depusa pe mecanisme poate contribui decisiv la defectarea prematura a elementelor active.

Totodata cu aceasta ocazie se va face si un reglaj complet pentru a asigura o functionare optima si indelungata a ferestrelor.

SURSA: Farest.ro